București, amintirile unui geniu

Mereu am crezut că perioada interbelică a fost cea mai frumoasă a României. Un cuvânt important de spus l-au avut ca în orice stat n...


Mereu am crezut că perioada interbelică a fost cea mai frumoasă a României. Un cuvânt important de spus l-au avut ca în orice stat normal și bine pus la punct oamenii intelectuali, oamenii de cultură. precum George Enescu, Constantin Brâncuși și mulți alți revoluționari, adevărate genii în domeniile lor.

Am enumerat mai sus două mari personalități din muzică și sculptură, însă teatrul din România nu ar mai fi fost la fel astăzi, dacă în acele vremuri nu s-ar fi născut C.Nottara.
Dacă în urmă cu aproximativ un secol Bucureștiul și toată România se agita la prestațiile maestrului Nottara, astăzi de abia dacă mai știe cineva de fostul actor.

Dovada vie o reprezintă fosta locuință unde acesta a trăit, astăzi un muzeu chiar în inima Bucureștiul. Acum de abia dacă cineva mai vizitează locurile unde odinioarî marele Nottara se relaxa, citea corespondența sau cânta la pian.

Surprinderea cea mai mare pe care am trăit-o în casa dedicată în onoarea marelui maestru a fost să găsesc patru tineri de la facultatea de teatru făcând o mică vizită într-un adevărat templu al inspirației. Totuși, m-am intristat rapid atunci când am aflat de la ei că inițial trebuiau să sosească nu mai puțin de 15 studenți, nu patru cum ajuns într-un final.
Mă rog, m-am obișnuit că în vremurile noastre să vedem din ce în ce mai puțini tineri în locuri de cultură.

Interiorul locuinței este păstrat atât de bine, încât atunci când mă uitam pe geam deja visam că în loc de mașini văd trăsuri și în locul motorului aud tropotele copitelor.

La parterul locuinței te întâmpină dormitorul cel mare cu un pat puțin cam neconfortabil pentru mine, vis-a-vis se află o mică bibliotecă cu un birou, însă cea mai frumoasă bijuterie în această încăpere este bustul scriitorului Dante, un adevărat idol pentru C.Nottara.

La fel ca și în celelalte încăperi se pot observa câteva tablouri care îl imortalizează pe marele maestru interpretând persoanje care l-au consacrat, Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș sau Hamlet.

Cele două camere aflate la subsol sunt legate de un mic hol, acesta este plin de astfel de statui și tablouri, nu are rost să le descri ci mai degrabă vă las să priviți.

Culoarul care leagă parterul de etajul superior este plin de vechi fotografi și amintiri ale foștilor colegi sau studenți care s-au bucurat de prezența actorului și oportunitatea de a lucra cu un monstru sacru a teatrului românesc.

Etajul superior al clădirii pare identic cu parterul clădirii, aici se află tot trei camere - o bibliotecă mult mai mare, cu un birou pe măsură. Paralel este amenajată o cameră de oaspeți, destul de încăpătoare, însă piesă de rezistență a încăperii este un vechi portret al actorului.

Ultima încăpere deschisă vizitatorilor pare un mic altar cultural, unde în punctul central găsim un pian, care i-a înseninat zilele mai puțin soride ale lui C.Nottara.

You Might Also Like

0 comentarii