Catania, impotriva naturii - partea I

Iarna pare că își face simțită prezența din ce în ce mai tare, însă gândurile mele sunt în continuare la clipele călduroase de vară...


Iarna pare că își face simțită prezența din ce în ce mai tare, însă gândurile mele sunt în continuare la clipele călduroase de vară care deja au trecut.
Pentru mulți dintre noi singurele memorii care ne mai încântă în aceste momente reci de iarnă sunt deobicei de pe litoralul românesc. Însă sunt și câțiva care au rămas îndrăgostiți de alte meleaguri, lucrul acesta pot să îl confirm şi eu. Deși nu am fost un prea mare iubăreț de mare și nisip marea mediterană mi-a ajuns la inimă cu certitudine, pe lângă plajele întinse și liniștite, marea calmă și clară, oamenii locului m-au făcut să spun că m-am simțit mai bine ca acasă.

Începutul aventurilor mele nu a început cum probabil mi-am imaginat, nu am plecat pe vreun munte imens, nu am plecat singur sau într-un loc mai puțin cunoscut, totuși am decis să nu mă informez prea mult despre prima mea aventură. Chiar dacă nu ştiam multe lucruri despre locurile unde voi pleca, am decis să nu îmi umplu capul cu prea multe informaţii şi pe urmă să fiu dezamăgit, aşa că am pornit la drum emoţionat şi încântat gândindu-mă la ce ar putea să mă surprindă la celalalt capăt al drumului.

După un drum cu fără prea multe peripeții, doar câteva mici turbulențe, nimic deosebit, am ajuns într-un final și în Catania, sau cum îmi place să cred eu despre el, cel mai blestemat oraș din insula Sicilia. De ce zic acest lucru !? Păi, în apropierea orașului se află unul dintre puține vulcane active din Europa, Etna. Privit per ansablu pare nesemnificativă prezența acestui monstru montan, însă dacă privești istoria orașului timp de aproximativ 2400 ani vulcanul a dat poate prea multe bătăi de cap. Nu mai puțin de șapte erupții devastatoare au acoperit de-a lungul anilor acestor oraș minunat. Cea mai mare erupție a avut loc în jurul secolului XVII atunci când orașul a fost acoperit mai bine de jumătate de lavă.

Revenind în zilele noastre, odată ajuns în oraș vă recomand să rataţi Piazza Duomo, aici se află cel mai atractiv obiectiv ”u Liotru” sau Fântâna Elefantului. Statuia pare ca oricare altă, însă odată ce afli din ce este făcută o privești cu alți ochi, parcă te și întrebi oare de ce mai stau acești oameni aici. Capodopera este modelată din rămășițele de lavă care au acoperit acest oraș în anul 1693, cea mai groaznică erupție vulcanică din istoria Cataniei.
După ce m-am tot uitat la statuie și îmi puneam nenumărate întrebări, unele fără răspuns, am început să întreb localnicii de ce Dumnezeu mai stau în această zonă periculoasă. Răspunsul unui bătrânel grizonat a fost cel care m-a făcut să înțeleg gândurile oamenilor ”... deși vulcanul ne-a creat atâtea probleme, tot el ne-a și ajutat. După cum vezi insula este plină de roci, iar agricultura cu greu prinde aici, însă mulţumită vulcanului și în special erupțiilor pământul a fost mai blând cu noi și am putut să plantăm și noi câte ceva”.

Dacă sunteți mai credincioși din fire și nu vă atrag poveștile cu vulcani și catastrofe naturale tot în Piazza Duomo, în apropierea de Fântâna Elefantului se află cea mai vizitată catedrală urbană din insulă, Catedrala Duomo. Totuși, această catedrală are și ea un lucru mai puțin obișnuit, locașul de cult a fost clădit pe o fostă baie romană. Chiar dacă m-am așteptat la spusele despre această catedrală să fie ceva aparte, pot spune că stil baroc al clădirii amintește de vremea în care Catania făcea parte din regatul sicilian. Ca orice clădire care datează de mai bine de cinci veacuri și catedrala a suferit modificări majore și ea fiind afectată de erupțiile vulcanice din 1693.

You Might Also Like

2 comentarii

  1. Am mancat o aracina incredibil de buna la o terasa in Piazza del Duomo asteptand sa se deschida piata de peste. Catania e foarte placuta si linistita fata de agitatul Palermo. As putea sa ma mut acolo. ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Doamne, nici nu stii cat de tare imi e dor de bucataria siciliana ! Cat despre arancini, ai mare dreptate, micutele bilute de orez mi-au incantat si mie palile gustative, eu am gustat la o mica terasa din apropierea portului de pescari. Oricum, au fost delicioase !

    RăspundețiȘtergere