Rasnov, distractii medievale

Râșnovul este locul prielnic unde poți trăi pe viu o experiență unică, rareori mi-a fost dat să fiu în pielea unui cavaler sau a unui ...


Râșnovul este locul prielnic unde poți trăi pe viu o experiență unică, rareori mi-a fost dat să fiu în pielea unui cavaler sau a unui arcaș, chiar și pentru o zi. Aș putea spune că orașul poate fi un popas perfect pentru drumețiile montane, însă cel mai minunat te simți când te pierzi o zi în treagă în jurul acestuia.

Călătoria mea către Râșnov a început cu mult timp înainte de răsăritul soarelui, mai exact puțin după ora cinci, drumul nu a durat mai mult de două ore cu mașina și astfel m-am trezit într-un oraș mai degrabă pustiu decât într-unul turistic.

Totuși, deși nu prea aveam ce face la aceea oră, am improvizat un pic și astfel am început să iau încet încet micuțele străzile ale Râșnovului la pas.

Aspectul caselor și priveliștea de pe fundal m-au încântat extrem, se poate vedea clar dragostea pentru tradiții a oamenilor, orașul păstrându-și modelul și arhitectura exact ca acum șapte veacuri.
Odată ce orele au început să treacă am decis să urc spre vechea locație, la Cetatea Râșnov, punctul de atracție numărul unu. Odată ajuns la poalele cetății am avut de ales de a urca ultimele sute de metri pe propriile picioare sau cu un mic tractoraș.

Ajuns în sfârșit în cetate nu pot să spun nimic altceva decât că am dat peste un oraș medieval părăsit, însă aflat într-o stare destul de bună. Deși în unele părți zidul cetății se poate observa cu ușurință  că a cedat în fața timpului, casele din incinta cetății rămân falnice și astăzi.

Plimbându-mă liniștit prin vechea așezare a Râșnovului, acum urmă vie a trecutului glorios și prosper, am dat voit peste Bogdan, sau Cavalerul de Râșnov cunoscut de către turiști. Deși îl cunosc de puțin timp grație internetului, ne-am împrietenit extrem de repede. După o mică joacă cu sabia și toporul la final acesta m-a inițiat în rândul cavalerilor.

La coborârea din Cetate, chiar la poarta principală am exersat trasul cu arcul. Nu îmi place să mă laud, însă uimit am fost să văd cât de bine am tras, trei din patru, pentru cineva care nu a ținut niciodată un arc în mână chiar e o performanță zic eu.
Într-un final am plecat, nemaiavând ce să văd la Cetate, însă bucuros și fericit că am dat peste oameni minunați, locuri splendide, mi-am propus că în viitor când voi mai avea ocazia voi reveni cu mare drag.

Cea de-a doua destinație și punctul final al călătoriei mele în Râșnov a fost la Peștera Valea Cetății. Aceasta se află la 1,5 km depărtare de Cetatea Râșnov spre Poiana Brașov, așa că nu aveți mult drum de bătut.

Deși privită per ansamblu peștera nu este cu nimic specială față de celelalte astfel de locații, oamenii din zonă au venit cu ceva inventiv care să atragă turiștii curioși. La doar cinci minute după ce am intrat în peșteră vizita mea se terminase, însă înainte de a pleca ghidul a dorit să facă un mic ”joc” cu noi și pentru alte cinci minute toți cei aflați înăuntru au avut oportunitatea de a experimenta pe propria piele cum e să te afli într-o peșteră fără pic de lumină, doar tu și natura.

Credeți-mă, pe o beznă totală, auzind doar picăturile care cădeau lin pe podeaua rece atunci mi-a trecut prin minte dacă nu cumva sunt urși în peșteră, a fost cireașa de pe tort.

You Might Also Like

0 comentarii